15 iunie este Ziua Banatului Montan, celebrând identitatea istorică a acestei regiuni

O propunere legislativă privind instituirea zilei de 15 iunie ca Ziua Banatului Montan pentru a celebra identitatea istorică a acestei regiuni a fost inițiată, la începutul anului 2025, de mai mulți senatori și deputați aparținând PSD, PNL, AUR, USR, Minorități. În expunerea de motive, inițiatorii amintesc de ‘rolul geostrategic semnificativ, având o poziție importantă la intersecția drumurilor comerciale și militare dintre Occident și Orient. A fost un punct de întâlnire între diverse culturi și imperii, iar relieful său montan și poziția sa de apărare au făcut ca această regiune să joace un rol important împotriva invaziilor, în special în fața imperiilor: roman, otoman și habsburgic. Cunoscută și sub denumirea de Banatul Montan, această regiune istorică situată în sud-vestul României are o istorie complexă, marcată de schimbări politice, culturale și teritoriale.’, indică site-ul https://www.cdep.ro/.

Inițiatorii au propus ziua de 15 iunie, o dată importantă pentru istoria Banatului Montan, dar mai ales, ‘pentru activitatea lui Eftimie Murgu, ca fiu al Banatului de Munte.’ În timpul Revoluției de la 1848, un moment important a avut loc în Banat, când la 15 iunie 1848, Eftimie Murgu a fost numit în funcția de căpitan suprem al Banatului ‘ceea ce a marcat o acțiune de afirmare și rezistență a identității naționale românești în fața dominației străine.’, se mai arată în expunerea de motive.

Proiectul de lege a fost adoptat, în plen, de Senat, la 17 martie 2025, iar de Camera Deputaților, la 8 aprilie 2025, cu 240 voturi pentru, 5 contra și 45 de abțineri. Președintele interimar al României, Ilie Bolojan, a promulgat, la 8 mai, prin Decretul nr.630/2025, Legea nr.60/2025 privind instituirea zilei de 15 iunie ca Ziua Banatului Montan, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 428 din 9 mai 2025.

Actul normativ prevede ca sărbătoarea anuală a Zilei Banatului Montan să fie marcată de autoritățile publice, autoritățile administrației publice centrale și locale, de instituțiile publice de cultură din țară și străinătate, precum și de organizațiile aparținând minorităților naționale, prin organizarea unor acțiuni și evenimente cu caracter cultural, educativ și artistic. Totodată, autoritățile publice și autoritățile administrației publice centrale și locale, serviciile publice deconcentrate, precum și organizațiile aparținând minorităților naționale pot sprijini material sau logistic organizarea și desfășurarea acțiunilor și evenimentelor, în limita alocărilor bugetare aprobate. Cu ocazia sărbătoririi anuale a Zilei Banatului Montan, Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, în calitate de servicii publice, pot produce, difuza sau redifuza conținut editorial care promovează acțiunile și activitățile realizate cu ocazia manifestărilor dedicate Zilei Banatului Montan, potrivit https://legislatie.just.ro/.

O emisiune filatelică ‘Banatul Montan’, dedicată Zilei Banatului Montan, marcată în data de 15 iunie, a fost introdusă în circulație la 12 iunie 2025, conform unui comunicat transmis, la 10 iunie 2025, AGERPRES, de către Romfilatelia.

În perioada 13-16 iunie 2025, Consiliul Județean (CS) Caraș-Severin organizează prima ediție a Zilei Banatului Montan, în programul manifestării fiind cuprinse mai multe acțiuni culturale între care se înscriu o masă rotundă, o lansare de carte, un spectacol folcloric și o emisiune filatelică având ca temă ‘Banatul de Munte’, potrivit https://visitcarasseverin.ro/. În data de 16 iunie, va avea loc o expoziție cu obiecte tradiționale și meșteșuguri – prelucrarea lemnului, țesutul, olăritul și cojocăria – din Banatul de Munte, organizată la Palatul Parlamentului, care va aduce în prim-plan identitatea culturală, istoria și contribuția Banatului Montan în contextul național.

Banatul Montan sau Banatul de Munte, acoperă o zonă întinsă din actualul județ Caraș-Severin, cu o istorie complexă și multiculturală. Regiunea a fost locuită încă din antichitate, fiind traversată de Imperiul Roman, stăpânită de otomani, integrată în Imperiul Habsburgic și, mai apoi, în România. Aceste influențe au creat un mozaic etnic și cultural remarcabil, unde românii, germanii (șvabii), sârbii, cehii, ungurii și croații au conviețuit și au contribuit la specificul locului. Industrializarea Reșiței în secolele XVIII – XIX a transformat orașul într-un pol economic și cultural. Zona este cunoscută pentru dansurile bănățene, portul popular cusut manual, cântecele vechi de nuntă și colindele unice, păstrate, și astăzi, cu sfințenie în satele din Almăj, Clisura Dunării sau Țara Gugulanilor. De asemenea, obiceiuri precum ‘nedeile’ de vară, claca, șezătorile, fășangul sau târgurile de toamnă, tablourile coregrafice care includeau hora, sunt parte integrantă a identității locale și continuă să fie celebrate cu mândrie în comunitățile bănățene de la munte. Dintre nenumăratele atracții turistice ale Banatului Montan, amintim: Cascada și Izvorul Bigăr, Morile de apă de la Rudărie – Eftimie Murgu, Cazanele Dunării, Chipul lui Decebal, Mănăstirea Mraconia, Peștera Ponicova, Peștera Veterani, Tabula Traiana, Mănăstirea Sf. Ana, Via Transilvanica, Valea Almăjului, Lunca Timișului, Parcul Național Domogled – Valea Cernei, Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, notează https://www.romaniainfomagazin.ro/.

***

Eftimie Murgu, conducător al Revoluției române de la 1848 din Banat, s-a născut la 28 decembrie 1805, la Rudăria (astăzi localitatea Eftimie Murgu), județul Caraș-Severin, părinții săi fiind Samu (Simion) Murgu, ofițer în armata imperială, și Cumbria Murgu. În 1815, tatăl său a fost transferat în Regimentul de graniță de la Caransebeș, familia mutându-se aici, potrivit http://www.orizonturiculturale.ro.

A urmat cursurile primare în comuna natală și pe cele gimnaziale la Caransebeș. Cursurile liceale le-a absolvit la Seghedin. Și-a continuat studiile la Universitatea din Pesta, absolvind în 1830, cu rezultate excepționale, Facultatea de Drept. În anul 1834 a obținut titlul de doctor în drept al Universității din Pesta. În 1834, Murgu a trecut în Moldova, la Iași, unde a inaugurat cursul de filosofie în limba română la Academia Mihăileană, activând aproape doi ani (30 nov. 1834 – 22 mai 1836). În urma unor neînțelegeri, Eftimie Murgu a plecat la București, unde a fost profesor de logică și drept roman la Colegiul ‘Sfântul Sava’ (1837). Între elevii săi, s-au remarcat Nicolae Bălcescu și Constantin A. Rosseti.

În 1840 a fost implicat alături de Nicolae Bălcescu în procesul intentat lui Dimitrie Filipescu pentru constituirea, în luna mai a aceluiași an, a unei societăți secrete. Fiind cetățean străin, Eftimie Murgu a fost expulzat atunci din țară și arestat apoi la frontieră de poliția austriacă. La Pesta, sub influența lui Eftimie Murgu, au fost redactate mai multe documente. În toamna anului 1844 și iarna anului 1845 a avut loc în Banat o puternică mișcare politică și națională, sub conducerea lui Eftimie Murgu, care milita pentru despărțirea Banatului de Ungaria și unirea lui cu Transilvania, Țara Românească și Moldova, după cum se arată în volumul ‘Istoria României în date’ (Ed. Enciclopedică, București, 2003). În urma acestei acțiuni, a fost închis la Pesta. A fost eliberat din închisoare la 27 martie/8 aprilie 1848.

În aceeași perioadă cu Adunarea de la Blaj (3-5 mai 1848) au avut loc adunări ale românilor din Banat, sub conducerea lui Eftimie Murgu. Acesta fusese împiedicat să participe la Adunarea de la Blaj, deși fusese invitat aici în calitate de președinte al Adunării. Românii bănățeni au hotărât organizarea unei reuniuni consultative, precum cea de la Blaj, la mijlocul lunii iunie, la Lugoj, potrivit lucrării ‘Revoluția română de la 1848. Solidaritate și unitate națională’ (București, 1987).

La adunarea populară a românilor din Banat care a avut loc la 15/27 iunie 1848, la Lugoj, au fost prezenți și revoluționarii moldoveni Manolache Costache Epureanu, Lascăr Rosetti și Alecu Russo. Adunarea l-a ales ca președinte al adunării pe Eftimie Murgu, iar ca secretar pe Aloisiu Vlad. A fost adoptat Programul denumit ‘Petiția neamului românesc din Ungaria și Banat’ care prevedea: înființarea unei armate române prin înarmarea imediată a poporului, numirea lui Eftimie Murgu drept conducător al acesteia, introducerea limbii române în administrație, recunoașterea naționalității române ș.a. La propunerea lui Eftimie Murgu, la adunare s-a hotărât înființarea Mitropoliei Ortodoxe Române a Banatului.

În calitate de deputat al circumscripției Lugoj, în noul parlament de la Pesta, Eftimie Murgu a susținut recunoașterea dezideratelor adunării populare de la Lugoj, unirea românilor din cele trei principate și unirea forțelor revoluționare împotriva armatelor habsburgice, țariste și otomane. Preconizând înființarea armatei populare române, revoluționarul bănățean a promis ajutor atât moldovenilor, cât și muntenilor în cazul unei intervenții străine. Lajos Kossuth, conducătorul revoluționarilor maghiari, a desființat armata populară română, zădărnicind planurile lui Murgu. În timpul revoluției, Murgu a menținut permanent legăturile cu revoluționarii Al. G. Golescu, Ion Maiorescu, Dumitru Brăteanu din Principatele Române.

În vara anului 1849, în timpul tratativelor duse de Nicolae Bălcescu cu guvernul revoluționar maghiar, Eftimie Murgu a contribuit la pacificarea forțelor româno-maghiare. După ce a fost votată legea naționalităților de Dieta din Seghedin, Eftimie Murgu a dus știrea lui Avram Iancu, însă a fost prea târziu, revoluția fusese înfrântă. Eftimie Murgu a fost arestat la 1 septembrie 1849 și condamnat la moarte, dar pedeapsa i-a fost comutată în închisoare pe patru ani și confiscarea bunurilor. A fost închis la închisoarea din Arad, apoi la cea din Budapesta, unde a fost judecat. A fost dus, apoi, la închisoarea Iosefstadt din Boemia. Anii grei de detenție i-au afectat sănătatea. În toamna lui 1853, a fost eliberat, după care s-a retras din viața politică. Totuși, în 1861 a fost ales din nou deputat în Parlament din partea Circumscripției electorale Stamora-Moravița. În 1865, a scris ultima lucrare – ‘Despre Memorandumul Congresului Sârbesc’. S-a stins din viață la Budapesta, la 12 mai 1870.