- Dan Popescu, cunoscut sub numele de Bibanu, are o carieră de peste 20 de ani în hip-hop, colaborând cu artiști consacrați și având milioane de vizualizări la videoclipurile sale. În prezent, își dedică timp și pentru un podcast.
- Artistul își împărtășește experiențele din studio, menționând o înregistrare recentă cu o artistă dintr-un stil popular-etno. De asemenea, discută despre preferințele sale între București, unde lucrează, și Brașov, care este considerat casa lui.
- Bibanu își exprimă frustrările legate de problemele sociale din București, cum ar fi consumul de droguri pe străzi, și abordează comparațiile cu orașul Brașov. De asemenea, discută despre competiția din muzică și dezamăgirile pe care le-a avut.
- El vorbește despre viața de artist, subliniind dificultățile de a trăi din muzică în România, mai ales în timpul pandemiei. Bibanu îndeamnă tinerii să aibă o meserie de rezervă și să nu neglijeze educația.
- În final, Bibanu anunță un concert unic care va combina operă, hip-hop și balet, și își exprimă dorința de a ajuta alți artiști să își îndeplinească visurile. Concluzia interviului se concentrează pe importanța respectului reciproc și a empatiei în societate.
- Dan Popescu, known as Bibanu, has a career spanning over 20 years in hip-hop, collaborating with established artists and garnering millions of views on his music videos. He is also dedicating time to a podcast.
- The artist shares his experiences in the studio, mentioning a recent recording session with a singer from a popular-ethno style. He discusses his preferences between Bucharest, where he works, and Brașov, which he considers home.
- Bibanu expresses frustrations about social issues in Bucharest, such as drug use on the streets, and compares it to Brașov. He also talks about the competition in the music industry and the disappointments he has faced.
- He speaks about the life of an artist, highlighting the difficulties of living solely from music in Romania, especially during the pandemic. Bibanu advises young people to have a backup profession and not to neglect their education.
- In conclusion, Bibanu announces a unique concert that will combine opera, hip-hop, and ballet, and expresses his desire to help other artists achieve their dreams. The interview emphasizes the importance of mutual respect and empathy in society.
- Dan Popescu, Bibanu néven ismert, több mint 20 éve dolgozik a hip-hop világában, neves művészekkel együttműködve és milliókat vonzó videókat készítve. Jelenleg podcastot is készít.
- A művész megosztja stúdióbeli tapasztalatait, említve egy népszerű-ethno stílusú énekesnővel végzett közelmúltbeli felvételét. Beszél arról is, hogy mit szeret jobban Bukarestben, ahol dolgozik, és Brassóban, amit otthonának tart.
- Bibanu kifejezi frusztrációját a Bukarestben tapasztalható társadalmi problémákkal kapcsolatban, például az utcákon való drogfogyasztással, és összehasonlítja ezt Brassóval. Beszél a zenei versenyről és az általa átélt csalódásokról is.
- Beszél a művészi életről, hangsúlyozva, hogy Romániában nehéz kizárólag a zenéből megélni, különösen a pandémia alatt. Bibanu arra ösztönzi a fiatalokat, hogy legyen tartalék szakmájuk, és ne hanyagolják el az oktatást.
- Végül Bibanu bejelenti, hogy egy egyedülálló koncertet tervez, amely ötvözi az operát, hip-hopot és balettet, és kifejezi vágyát, hogy segítsen más művészeknek megvalósítani álmaikat. Az interjú végső gondolata a kölcsönös tisztelet és empátia fontosságára összpontosít a társadalomban.
- Dan Popescu, bekannt als Bibanu, hat über 20 Jahre Erfahrung in der Hip-Hop-Szene, arbeitet mit etablierten Künstlern zusammen und hat Millionen von Aufrufen für seine Musikvideos. Aktuell widmet er sich auch einem Podcast.
- Der Künstler teilt seine Erfahrungen im Studio und erwähnt eine kürzliche Aufnahme mit einer Sängerin aus dem populär-ethnischen Stil. Er spricht über seine Vorlieben zwischen Bukarest, wo er arbeitet, und Brașov, das er als sein Zuhause ansieht.
- Bibanu äußert Frustrationen über soziale Probleme in Bukarest, wie Drogenkonsum auf den Straßen, und zieht Vergleiche zu Brașov. Er spricht auch über den Wettbewerb in der Musikindustrie und die Enttäuschungen, die er erlebt hat.
- Er spricht über das Leben eines Künstlers und hebt die Schwierigkeiten hervor, nur von Musik in Rumänien zu leben, insbesondere während der Pandemie. Bibanu rät jungen Menschen, einen Plan B zu haben und ihre Bildung nicht zu vernachlässigen.
- Abschließend kündigt Bibanu ein einzigartiges Konzert an, das Oper, Hip-Hop und Ballett verbindet, und äußert den Wunsch, anderen Künstlern zu helfen, ihre Träume zu verwirklichen. Das Interview betont die Wichtigkeit von gegenseitigem Respekt und Empathie in der Gesellschaft.
Are peste 20 de ani de apariții pe scenele concertelor de hip-hop, a compus neîncetat pentru vedete consacrate, videoclipurile sale au adunat milioane și milioane de vizualizări! Unul dintre cei mai cunoscuți hip-hop-eri ai României: artistul Dan Popescu, cu pseudonimul muzical Bibanu’, își găsește timp și pentru un podcast aici, la Știrile Transilvaniei.
Ce mai face Dan Popescu, ce mai face Bibanu?
În loc să mă odihnesc duminica, am avut în studio o fată și am făcut niște înregistrări. Am avut și o noapte deosebit de grea. În loc să trimit unei fete un mesaj, i-am trimis alteia. Cât despre tânăra din studio, o țin surpriză, cântă un stil diferit față de al meu, mai mult în sfera populară-etno. Când va fi gata piesa am să o trimit către Știrile Transilvaniei.
Adeseori migrezi între București și Brașov, hai să ofticăm un pic lumea, ce te atrage mai mult în București și ce te atrage în Brașov?
Bucureștiul mă atrage pentru că dă în toate ora exactă, iar Brașovul mă atrage ca și casă. Brașovul este casa mea, dar locuiesc în București de vreo 12 ani. Mi-am făcut studioul aici, lucrez aici. În Brașov nu prea aveam vad, deschidere pentru activitatea asta. Am avut un studio și acolo, dar a fost unul cu ghinion. Am avut hituri scoase și în Brașov care mi-au apărut la radio, dar mă refer de oamenii care mi-au trecut pragul studioului, am avut destul de multe dezamăgiri. Mai aveam o petrecere într-un pub, se ținea în fiecare miercuri, timp de 6 ani, în contextul în care viața de noapte acolo e doar vinerea și sâmbăta, deci un succes. Nu știu ce aș mai face acum pe acolo, m-aș plictisi de moarte la capitolul viață de noapte…
Hai să aruncăm și niște zaruri, ce te disperă în București și ce te disperă în Brașov?
Nu pot să zic, nu pot să fiu rasist. Ce nu suport sunt aparițiile similare cu cele din Atena. Au început să apară drogați pe stradă, pe trotuare. Lângă Universitate dai de aurolaci. Asta mă enervează cel mai mult în București. Mă mai enervează că fetele înjură mai mult decât băieții, mi se pare de-a dreptul oribil, sau defilările Pride, băgate cu forța pe gât, deși nu am nimic cu oamenii ce se recunosc ca atare. Dar defilați măcar îmbrăcați, fraților. Cum ar fi să apar și eu în spațiul public, pe Victoriei, cu iubita așa cum apăreți voi?, și să spun trecătorilor: „Băi, respectați-ne! Ne respectăm, dar nu trebuie să aducem cu forța dormitorul pe stradă. În Brașov ar fi frigul, aici sunt opt grade, acolo două.
Suntem pe niște teritorii ciudate. De-a lungul anilor ai întâmpinat cumva ignoranță?, sfaturi precum: „băiete, ia lasă-te tu de muzica ta și vezi-ți de-o meserie, pune mâna pe-o sapă, pe-un târnăcop, învață să faci o balama!
Au fost perioade când chiar le-am dat sfătuitorilor dreptate. Nu neapărat că le-am dat categoric dreptate, dar am avut în muzică dezamăgiri atât de mari, dezamăgiri cu cine trebuia să concurez, și asta e cea mai comică parte în muzică, practic în meseria mea. Am avut clipe în care concurența asta ciudată m-a distrat din temelii dar am avut și momente în care mi-am pus pe OLX tot studioul. Dacă mă întrebi pe ce meserie m-aș reprofila, ar fi un fel de „șofer” din ăsta de locomotivă, mecanic de locomotivă, asta mi-ar plăcea.
Și iată-te, ți-ai urmat visul, vocația, și ai avut ocazii să cânți și să-ți compui melodii celebre. Zi-ne, pentru traiul zilnic accepți orice formă de colaborare, sau îți triezi evenimentele?
De exemplu, dacă m-ar chema la „Te cunosc de undeva” și m-ar pune să mă îmbrac în rochie roz, să mă rujez și să dansez pe tocuri nici nu aș vrea să aud, și totuși acolo este o emisiune. Dacă ar trebui să îmi susțin concertul la o reprezentație LGBT dar să fiu eu însumi, m-aș duce cu drag, chiar am ceva amici printre ei, sunt oameni de treabă, dar să nu îmi impună vreo costumație și nici să mă pună la microfon să declar că vreun concert de-al mea s-ar ține întru susținerea mișcării lor.
Dane, tu trăiești doar din muzică, se poate în România trăi doar din atât?
De vreo câțiva ani trăiesc doar din muzică, dar este foarte greu. Am avut momente în care am trăit chiar foarte greu, mai ales când mi-au închis concertele în timp de pandemie, de a trebuit să trăiesc numai de pe ce câștigam de pe Youtube, ceea ce este amuzant. Copii, să nu vă faceți speranțe că s-ar trăi din așa ceva! Pe vremuri mai făceam melodii cu subiecte controversate, dar în ultimii ani am renunțat total, chiar sunt foarte atent cum îmi concep mai nou melodiile. Sunt unul dintre cei mai cunoscuți rapperi din România și nu aș vrea să apar în spațiul public oricum. Țin la propria imagine. Dacă ar fi să dau un sfat pentru copiii care vor să trăiască din muzică, le-aș spune să mai aibă încă o meserie, să nu ignore școala, chiar dacă aud prostii de genul că cei cu multă școală mor de foame și cei cu școala vieții se descurcă mai bine.
Din societatea asta pestriță în care trăim, ce nebuni te inspiră cel mai mult în compozițiile tale?
Sincer vorbind, cel mai mult mă inspiră proștii. Proștii îmi sunt o oază nesecată de inspirație. Câteodată proștii se prind că îi cred proști. De multe ori nu reușesc să îmi maschez emoțiile și când proștii vorbesc cu mine văd că nu reacționez, ar fi ca și cum aș da cu pumnul în zid, te alegi doar cu pumnul zdrobit, ar fi ceva fără câștig. Din păcate nu ai cum să îi eviți. Câte o dată îi ai în familie, printre prieteni, nu ai cum să îi eviți total. Am cunoscut și proști foarte buni la suflet, și atunci nu mă mai deranjează că sunt proști. Pe mine mă inspiră categoria specială a proștilor, a acelora care își fac rău și lor și oamenilor din jur. Ei nu vor să facă rău prin prostia lor, dar nu își dau seama că fac rău pretutindeni în jurul lor. Proștii ăștia sunt cei mai buni la sfaturi: „Fă și tu, Bibane, cum au făcut și ăilalți, lucrează cu maneliști, vei avea un succes mult mai mare, lasă-i pe ceilalți cântăreți…”
Care ți-au fost cele mai amuzante momente prin concerte?
Au fost foarte multe. Una tare a fost în urmă cu patru ani într-un sat de pe lângă Brașov. Erau zilele comunei. Aveam o ceartă cu managerul meu de pe zona Brașov, că nu mi-a găsit niciun concert. Mă sună dintr-o dată și îmi spune: „Bibane, du-te urgent în comuna aia, că ți-am găsit concert”. Când auzi du-te repede, ceva nu e în regulă. Nu putea ajunge Puia. L-am și întrebat: „Să mă dau Puia, să mă îmbrac ca el?” „Nu dom-le, du-te Bibanu!” La fața locului mă întreabă primarul: „Da tu cine ești?” „Eu sunt rezerva lui Puia”! La care zice omul: „Păi cum, eu am plătit Puia și vii tu?!” Nu mă știa omul. Îl convingeam să stea liniștit că voi face show, i-am arătat și fetele dezbrăcate care veniseră cu mine. „Nu mă interesează, domne. Eu am plătit Puia și vii tu. Tu cine ești?” „Bibanu, domne, sunt de aici din Brașov!” La care el: „Ia uite, mă. Nu puteau să îmi trimită unul din București, mi-au trimis unul de la mine!…” A fost cel mai nervos primar pe care l-am văzut vreodată. L-am și luat deoparte, domne, stai puțin, că mă umilești față de oamenii ăștia care mă cunosc, nu-i bine ce faci. Relaxează-te, Puia nu vine, doar pe mine mă ai! A ieșit un concert extraordinar, oamenii îmi fredonau melodiile, DJ.-ul îmi povestea că primarului nu îi venea să creadă că mă știa toată lumea pe acolo…
Ai avut vreodată și parte de decepții?
Bărbații adevărați nu prea vorbesc despre decepții. Îți dai seama că am avut. Miliarde, din partea oamenilor cu care am lucrat. Chiar dacă am colaborat cu ei ani de zile, au ajuns să mă vorbească de rău, să mă ardă în anumite domenii. Nu mă cobor prea mult cu ei, au nevoie de alte trei vieți să îmi atingă nivelul. Nu mai au ce să discute cu mine și nici cu cei cu care îmi continui colaborările, pentru că echipa noastră este cea a oamenilor de cuvânt, a celor ce au principii. O decepție din partea „prietenilor” ar fi aceea că nu m-au băgat la radio printre cei plătitori. Majoritatea celor care apar la radio sunt plătitori, din ceea ce câștigă dau ca să apară pe post. Eu nu sunt plătitor. Ani de zile am fost un artist difuzat la radio, dar nu o să mă apuc acum să plătesc ca să apar la radio când nu am făcut-o niciodată. Pentru melodiile mele lucrez și câte opt ore pe zi. Îmi zicea un amic că după opt ore de muncă eu nu ies atât de obosit ca și el, pentru că meseria mea nu este una fizică. Nu este adevărat. Încercați și voi să stați între 8 și 10 ore pe zi cu bașii în urechi și veți vedea cum e. Seara nu-ți mai vine nici să mănânci. Uite, cu zece minute înainte să mă contactezi munceam. Astăzi e duminică, cine muncește duminica?
De ce nu îți iei inima în dinți și nu te înscrii la EuroVision?
…M-ai spart cu întrebarea asta. Păi sunt mai multe motive: ăia sunt cu curcubeul, trebuie să fii oarecum de al lor, nu merge… luați-l pe Bibanu! Trebuie să fii un pic pe acolo, să le placă de tine. Plus de asta Eurovisionul are un anumit stil de piese, are o abordare a pieselor nemțești ale anilor 80, pe care eu sincer nu mă pricep să le fac. Aș putea să concep o piesă pentru Eurovision, dar nu știu dacă ar fi mișto. Am ratat o grămadă de festivaluri din cauza opticii mele, am pierdut contracte cu anumite firme, am fost refuzat de anumite firme. Eu îmi văd de drumul meu, oricum. Din păcate nimeni nu discerne între ceea ce este omul și ceea ce este artistul. De exemplu dacă aș face și eu ca Tudor Popescu, greșeala să îl vorbesc de rău pe David Popovici, m-ar urî toată România, mi s-ar șterge toate lucrurile bune cu buretele. De ce nu s-a luat de exemplu și el de Ciolacu?!, scăpa mai ieftin! Am fost scos și eu de pe două posturi Tv, datorită conținutului „neprietenos”! Asta-i practica…
Dacă ai avea puteri mai mari decât colegii tăi de scenă, puteri mai mari decât alți artiști ai țării, ce ai face pentru muzica românească?
Aș îmbunătăți-o un pic. Apreciez lăutarii. Mulți dintre ei au conservatoare și sunt instrumentiști foarte buni. Apropo, și asta este o formă de cenzură, ce mă întrebi tu, dacă aș fi Ceaușescu muzicii ce aș face? I-aș înfinge pe lăutari mai în față. Sunt artiști care cântă frumos: Ionel Tudorache – unul dintre ultimii dinozauri ai muzicii românești, îmi aduc aminte de Romica Puceanu, Fărămiță, Lambru, Siminiță, cu care am CD-uri originale acasă, cei care ar spune că aș fi rasist față de frații mei țigani, ar bate câmpii. Eu zece ani am lucrat cu ei. Când eram comercial cu ei lucram. Mi se păreau cei mai talentați pe zona asta, mai ales pe zona comercială. I-aș lăsa pe lăutarii cu conservator și i-aș scoate pe ăștia care se cred proxeneți, pești, șefii României. Pe ăștia eu i-aș cenzura. Dar aș bate în altceva, căci asta face un dictator. Mă întreb ce face CNA-ul cu rapp-erii ăștia care flutură la copii pistoale? Sunt o grămadă de trupe de gangsteri de televizor, că dacă urli pe stradă o dată la ei s-ar cufuri în pantaloni. CNA-ul ar fi singurul dictator, dar doarme. Singurele melodii interzise au fost cele ale celor de la Paraziții, aveau o piesă tare: „Jos cenzura”, pe care au scos-o de pe radio. Asta a fost singura realizare a CNA-ului în 30 de ani, să dea jos o piesă bună. Se laudă că nu au putere. Ba au putere. Ar putea închide canalul unui băiat din ăsta care se laudă în piese că ar duce fete la produs. Păi ăsta e subiect de muzică?! Ce legătură are muzica cu prostituatele din Germania?, că acum să fim sinceri, cele mai multe prostituate în Germania sunt de-ale noastre. De ce ar trebui să audă copiii treaba asta?…
În afară de muzică ce alte vocații mai ai? De câte ori pe săptămână îți schimbi iubitele fidele? Ai făcut vreodată vreo domnișoară să plângă? Ce faci atunci când domnișoarele te fac să verși lacrimi?
Ce imagine de Casanova îmi faci… de câte ori pe săptămână??? Zici că sunt un latino lover cu mustăcioară. Ce ai?! De unde să le schimb? Cei drept se mai schimbă, dar se schimbă ele. Legat de subiectul ăsta nu am să vorbesc deoarece se ceartă între ele. Am făcut și domnișoare deosebit de frumoase să plângă, dar nu mă mândresc cu treaba asta. Vreau să îmi cer scuze prin intermediul podcast-ului tău tuturor domnișoarelor pe care le-am făcut să plângă, fie ele frumoase sau urâte, se apropie 8 martie și trebuie să fim mai buni. Un sfat acum pentru băieți: încercați să nu faceți fetele să plângă, căci fiecare fată care plânge este o săgeată otrăvită în spatele vostru. Toate lucrurile ăstea vi se întorc la un moment dat. Cel mai urât lucru este să faci pe cineva să sufere. Sfatul meu pentru băieți este să le faceți mai bine să zâmbească, sau dacă le faceți să plângă, să le faceți să plângă de fericire! Am pățit-o și eu în cele mai urâte feluri, mi s-a întâmplat și treaba asta, ca luni de zile să nu mai poți să faci nimic, nici să mănânci nu poți, și suferința durează și 6 luni de zile. Le-am tot făcut să plângă, mi s-a întors de 10 ori mai mult, asta mi s-a întâmplat mie! Așa că vă recomand să nu o faceți, doar dacă vă face plăcere să plângeți!
Cum stă Bucureștiul la capitolul evenimente? Unul dintre evenimentele importante ar fi un concert original, unic în România, care se va ține în 15 martie, ora 19 la sala Dales. Despre ce este vorba?
Este vorba despre primul și momentan unicul proiect în zona asta, primul concert în care pe scenă va fi și operă, și hip-hop și balet și breack-dance, vor fi două lumi diametral opuse, unde se vor întâlni muzica urbană și cu muzica cultă. Va fi un show unic. Am să enumerez unii dintre artiștii care vor urca pe scenă: tenorul Operei Naționale – Alin Stoica, soprana Stephanie Radu, soprana Elina Velica, profesoara de muzică Ada Cercel, Otilia – cea care tot câștigă concursurile astea de voce naționale și internaționale la care tot sunt forțați copiii ăștia să meargă; va fi o distribuție tare de tot. Din partea cealaltă vor fi Cabron, Shobby de la fostul CodPenal, Miru – de departe cea mai bună cântăreață de rap din România. Sunt singur că veți fi surprinși de cât de bine va suna concertul. Sunt sigur că este o idee originală și foarte bună. Nu orice îmbinare a două stiluri diferite de muzică vor suna bine, așa că a trebuit să lucrăm din plin ca această îmbinare să sune deosebit de bine. Asta este și datorită chimiei deosebit de bune pe care o am cu Stephanie Radu și cu Alin Stoica – soțul ei, este o mare onoare doar să fii cu ei în studio, să nu mai vorbesc de senzațiile multiple pe care le trăiești atunci când cântă lângă tine, mi s-a întâmplat de mai multe ori ca acești mari artiști să cânte și să mi se ridice părul de pe mână…
Promit brașovenilor că acest concert va fi și la Brașov. Am depus deja o cerere și Primăriei Brașov, pentru că acest show chiar este ceva deosebit!
Către ce concluzii ne trimite Bibanu în urma finalizării interviului?
Sper să nu avem și noi un Trump de România. Asta ar fi concluzia podcastului. Mi-ar plăcea să iasă cineva pe care nu mi-l doresc, dar ține-te omule de cuvânt cu ocazia asta, măcar o singură dată în viața ta! Fă ce ai zis, fii tu primul care face ce a zis! Dacă vine un politician și face treaba asta, și eu nu îl suport, îl votez! CONCLUZIA ar fi că nu putem fi prieteni cu toată lumea, nu avem cum să fim, și în muzică sunt oameni care te halesc, sunt și oameni care te urăsc, deci, nu te chinui să iubești pe toată lumea și nu fă toată lumea să te iubească; doi la mână, dacă îți dorești succes și bogăție fii pregătit să le înfrunți, căci vocile ălea proaste vor începe să îți șoptească tot felul de vorbe la ureche; copii, dacă vă apucați de muzică, faceți-o cu sufletul, faceți o muzică bună, să o faceți atât de bună încât peste cinci ani să nu vă vină să vă ștergeți piesa; un alt subiect atins: nu dați în femei, nu le faceți să plângă, doar de fericire!; nu mai fiți hateri cu LGBT-ul, doar în măsura în care sunt ei hateri cu voi, dacă îmi impuneți să mă urc pe scenă în fustiță roz, voi fi și eu rău cu voi. Asta trebuie să înțeleagă lumea, putem fi prieteni cu oricine. Dragii mei, încercați să nu vă certați cu prietenii și rudele pentru politică, pentru un mincinos căruia nu o să îi pese nici măcar două secunde de voi. Concluzia finală – încearcă să faci oamenilor același lucru pe care vrei să ți-l facă și ei ție!…
Unde se vede într-un oarecare viitor Dan Popescu?
Mă văd făcând același lucru, ajutând anumiți oameni să își îndeplinească visurile…
