- România se simte mai singură și dezrădăcinată ca niciodată, confruntându-se cu un sentiment de exil și o realitate politică degradantă.
- Visul de integrare europeană și transatlantică se destramă rapid, lăsând românii cu o senzație de neputință în fața schimbărilor globale.
- Românii se simt tot mai insignifianți, în fața forțelor naturale și politice care le amenință existența și îi fac să-și reevalueze rolul pe scena mondială.
- Realitatea actuală și discursurile liderilor evidențiază o percepție de lipsă de valoare a vieții cetățenilor de la periferia Europei.
- Un nou crez umanitar se conturează, dar va veni cu un preț greu, ce implică sacrificii profunde din sufletul românesc.
- Romania feels more isolated and uprooted than ever, grappling with a sense of exile and a degrading political reality.
- The dreams of European and transatlantic integration are rapidly unraveling, leaving Romanians with a sense of powerlessness in the face of global changes.
- Increasingly, Romanians feel insignificant against the natural and political forces threatening their existence, prompting a reevaluation of their role on the world stage.
- The current reality and the rhetoric of leaders highlight a perception of the devaluation of life for citizens on the fringes of Europe.
- A new humanitarian creed is emerging, but it will come at a heavy price, involving deep sacrifices from the Romanian soul.
- Románia soha nem volt ennyire magányos és gyökerét vesztett, küzdve a száműzetés érzésével és a leépülő politikai valósággal.
- Az európai és transzatlanti integráció álmai gyorsan szertefoszlanak, románoknak hatalmas tehetetlenséget okozva a globális változásokkal szemben.
- A románok egyre inkább jelentéktelennek érzik magukat a természetes és politikai erők előtt, melyek fenyegetik létezésüket, ami arra készteti őket, hogy újraértékeljék a világ színpadán betöltött szerepüket.
- A jelenlegi valóság és a vezetők beszédei kiemelik a periférián élő állampolgárok életének értéktelenségéről alkotott felfogást.
- Egy új humanitárius hitvallás körvonalazódik, de ez súlyos árat fog követelni, amely mély áldozatokat igényel a román lélekből.
- Rumänien fühlt sich mehr denn je isoliert und entwurzelt, kämpft mit einem Gefühl des Exils und einer sich verschlechternden politischen Realität.
- Die Träume von europäischer und transatlantischer Integration zerplatzen schnell und hinterlassen Rumänen mit einem Gefühl der Ohnmacht angesichts globaler Veränderungen.
- Immer mehr fühlen sich Rumänen unbedeutend gegenüber den natürlichen und politischen Kräften, die ihre Existenz bedrohen, was sie dazu bringt, ihre Rolle auf der Weltbühne neu zu bewerten.
- Die aktuelle Realität und die Rhetorik der Führer heben eine Wahrnehmung der Abwertung des Lebens für Bürger an den Rändern Europas hervor.
- Ein neues humanitäres Credo zeichnet sich ab, wird jedoch einen hohen Preis kosten, der tiefe Opfer von der rumänischen Seele erfordert.
România este, zilele acestea, mai singură și dezrădăcinată ca niciodată. Ceea ce a mai rămas din poporul său – căci poporul reprezintă “o formă istorică de comunitate umană, superioară tribului și ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu” – se zbate constant între celebrul “Blestem al lui Decebal” (blestemul exilului), magistral întrezărit de Eminescu, și neanderthala realitate politică, așezată prin degenerare, pe tărâmurile mioritice.
Visul european și cel transatlantic, par să se destrame extrem de rapid, după ce, de mai bine de trei decenii, au umplut inocentele inimi românești cu farmecele milei vestice. O simplă contemplare detașată a neobisnuitelor priveliști pe care ni le oferă zilnic forțele pornite acerb în schimbarea lumii, ne transpune parcă într-o atmosfera mai degrabă Paleozoică sau Mezozoică.
Glasuri de străvechi și fioroase creaturi, amplificate de sistemele audio extrem de performante ale “conferințelor de pace”, ajung în toate colțurile lumii și se amestecă sumbru cu țipete de saurieni învrăjbiți de insuficiența hranei sau cu strigăte de pantere, urlete de lupi ori răgete de lei, care mai de care mai speriați de fâlfâitul uriașelor aripi de drone, care survolează zi și noapte cerul.
Realitatea aceasta îngrozitoare, ajunge să deprime un număr tot mai mare de români, care se simt complet neinsemnati, mici și neajutorați în fața tuturor acestor adevărate forțe ale naturii ce își arată (din nou) primitivitatea și brutalitatea.
Felul de manifestare al celor ce decid astăzi soarta popoarelor lumii pare a fi doar o glumă rea și sinistră, care ne face să înțelegem definitiv faptul că viața muritorilor de rând de la periferiile Europei a fost, este și va fi lipsită de preț.
Agățată sau nu de gâtul Ucrainei, România riscă (zilele acestea) să rămână doar un incident ridicol al istoriei sau … Doamne ferește! … chiar unul îngrozitor, care să devină lecție necesar a fi predată în viitor copiilor națiilor mult mai avansate în arta votului popular neviciat.
Măsura în care prezentul ne găsește mai slabi sau mai puternici decât creaturile ce ne vor ieși (cu siguranță) în cale este dată însă … negreșit … și de alegerile noastre din trecut. Țopăitul caraghios cu care ne-a obișnuit societatea de consum îmbrățișată în ultimele decenii și care se dovedește a fi doar o altă formă de tranzit de la leagăn către mormânt, se sfârșește brusc sub pene de curent și erori de sisteme informatice care ne mai dau o certitudine tenebroasă: aceea că românii nu sunt importanți pentru nimeni altcineva decât pentru ei înșiși.
S-au adunat mulți ani de când ne-am luat prea în serios ca neam și ca țară, emițând pretenții de a fi primiți la masa “premianților” (vezi cazul intrării în Schengen sau în Programul Visa Waiver) dar realitățile actuale și discursurile celor care contează ne vor vindeca rapid de această boală insidioasă, astâmpărănd definitiv acel vechi dor al inimii omenești: dorul de adevărata libertate.
Să fim deci pregătiți pentru orice, și să lăsăm campionii valorilor fundamentale să ne transfere ideologiile și filozofiile lor innobilatoare, indiferent de care vor fi: pro-europene, transatlantice, suveraniste dar … nicidecum putiniste. Un nou crez al umanității este pe cale să se nască și doar cu el vom putea să mai facem pași către completa și satisfăcătoarea formă de organizare societală care se va apropia cel mai mult de perfecțiune. Altfel spus: “We will make Earth great again!”
Numai că toate acestea vor veni cu un preț! Și nu vorbim aici de forme de plată deja perimate: impozite pe salariu crescute, prețuri duble la energie electrica ori taxe și accize fără precedent sau chiar tezaure dacice ci vorbim despre un preț pe care nu știu dacă suntem pregătiți să îl plătim, căci presupune bucăți de suflet (românesc).
