- Vasile Bănescu, fost purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, contestă afirmațiile lui Călin Georgescu privind credința și rugăciunea.
- Bănescu subliniază că rugăciunea este o formă de rezistență personală și nu colectivă, menționând că aceasta nu poate schimba istoria, ci doar individul care se roagă.
- El afirmă că România nu este un sanctuar protector de influențe externe, ci o țară care are nevoie de ajutor extern pentru a se apăra.
- Bănescu critică ideea că fiecare român are o scânteie divină, afirmând că toți oamenii sunt creați de Dumnezeu, nu doar românii.
- În final, el consideră că neutralitatea față de rău este o protecție ortodoxă și că Carpații sunt sanctuare ale energiilor divine, nu doar munți.
- Vasile Bănescu, former spokesperson for the Romanian Patriarchy, challenges Călin Georgescu’s statements about faith and prayer.
- Bănescu emphasizes that prayer is a form of personal resistance rather than collective, stating that it can only change the individual praying, not history.
- He argues that Romania is not a protective sanctuary against external influences but rather a country that needs external help to defend itself.
- Bănescu criticizes the notion that every Romanian possesses a divine spark, asserting that all people are created by God, not just Romanians.
- Finally, he claims that neutrality towards evil is an Orthodox protection and that the Carpathians are sanctuaries of divine energies, not merely mountains.
- Bănescu, a Romanian Patriarchátus korábbi szóvivője, megkérdőjelezi Georgescu Călin hitre és imádságra vonatkozó kijelentéseit.
- Bănescu hangsúlyozza, hogy az imádság személyes ellenállás formája, nem kollektív, és azt mondja, hogy csak az imádkozó egyént tudja megváltoztatni, nem a történelmet.
- Azt állítja, hogy Románia nem egy védelmező szentély a külső hatások ellen, hanem olyan ország, amely külső segítségre szorul az önvédelemhez.
- Bănescu bírálja azt a nézetet, miszerint minden románban isteni szikra lenne, kijelentve, hogy minden ember Istentől teremtetett, nemcsak a románok.
- Végül azt mondja, hogy a rosszal szembeni semlegesség ortodox védelmet jelent, és hogy a Kárpátok isteni energiák szentélyei, nem csupán hegyek.
- Vasile Bănescu, ehemaliger Sprecher des rumänischen Patriarchats, stellt die Aussagen von Călin Georgescu über Glauben und Gebet in Frage.
- Bănescu betont, dass Gebet eine Form des persönlichen Widerstands ist und nicht kollektiv, und erklärt, dass es nur die Person verändern kann, die betet, nicht die Geschichte.
- Er argumentiert, dass Rumänien kein schützendes Heiligtum gegen äußere Einflüsse ist, sondern ein Land, das externe Hilfe zur Selbstverteidigung benötigt.
- Bănescu kritisiert die Vorstellung, dass jeder Rumäne einen göttlichen Funken in sich trägt, und behauptet, dass alle Menschen von Gott geschaffen sind, nicht nur die Rumänen.
- Abschließend behauptet er, dass Neutralität gegenüber dem Bösen einen orthodoxen Schutz darstellt und dass die Karpaten Heiligtümer göttlicher Energien sind, nicht nur Berge.
Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române şi numit membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului, a demontat unele dintre afirmaţiile despre credinţă şi rugăciune făcute de-a lungul timpului de Călin Georgescu, candidat la Preşedinţia României.
Cu titlul „Razne sapienţiale de „cler şi popor” seducătoare”, Bănescu oferă „răspunsuri ludic-minimaliste”.
Redăm integral postarea lui Vasile Bănescu:
– „Rugăciunea este cea mai pură formă de rezistenţă împotriva manipulării globale.”
Rugăciunea este o formă de rezistenţă la asalturile manipulatoare ale diavolului care nu se roagă. Ea e expresia credinţei realiste, nu a luptei cu imaginarul şi vagul.
– „Credinţa colectivă a românilor poate schimba cursul istoriei.”
Creştinismul e personalist, nu colectivist. Rugăciunea nu e niciodată etnică şi colectivă, ci personală. Ea nu poate schimba decât persoana care se roagă, nu istoria şi umanitatea.
– „România este un sanctuar care protejează esenţa umană de influenţele externe.”
România este o ţară sud-est europeană care fără ajutor extern nu s-ar mai putea proteja pe ea însăşi de anumite influenţe şi agresiuni de la Răsărit.
– „Pădurile din Carpaţi sunt martorii eterni ai rădăcinilor spirituale ale umanităţii.”
Pădurile din Carpaţi au apărut după formarea Carpaţilor şi nu au calitatea de martor decât în ceea ce le priveşte propriile rădăcini înfipte în pământ. Umanitatea şi spiritualitatea ei nu sunt forestiere.
– „Rugăciunea este calea prin care putem schimba energia întunecată a lumii.”
Lumea creată de Dumnezeu nu poate fi străbătută maniheic şi gnostic de o energie întunecată, ci doar de raţiunile pline de sens ale Raţiunii creatoare.
– „Fiecare rugăciune făcută în România hrăneşte energiile universale ale luminii.”
Rugăciunea este expresia credinţei conştiente de realitatea dialogului cu Dumnezeu şi nu-l hrăneşte spiritual decât pe omul care se roagă. „Energiile universale ale luminii” străine de creştinism doar coboară din lumea vagului spre cea a nimicului.
– „Hristos a înviat pentru ca poporul român să devină un far al lumii.”
Iată cum eroarea bimilenară conform căreia Hristos ar fi înviat pentru mântuirea fiecărui om din lume a fost în sfârşit corectată:
Hristos a înviat, de fapt, pentru poporul (pre)român şi doar pentru el. „Farul Constanţa” nu este doar un nume de echipă, ci simbolul etnic suprem care luminează intermitent până la capătul lumii.
– „Fiecare român are în el o scânteie divină care poate aprinde lumina universală.”
Spre deosebire de toţi oamenii din istoria trecută şi viitoare, creaţi de un meschin Demiurg, românii sunt singurii creaţi de Dumnezeu. De aceea sunt scânteietori şi înaintemergători ai luminii încă neaprinse, dar universală.
– „Fiecare fir de iarbă din România are o semnificaţie sacră în echilibrul universal.”
Aceleaşi „fire de iarbă” l-au inspirat pe însuşi Walt Whitman, chiar dacă acesta, din motive ce nu-i fac cinste, nu s-a declarat român. Firul de iarbă românesc este hieroglifa sacră a Universului.
– „Neutralitatea este protecţia divină împotriva influenţelor malefice.”
Neutralitatea faţă de rău este protecţia ortodoxistă asigurată maleficului şi influenţelor sale.
– „România este locul unde divinitatea a decis să păstreze esenţa purităţii umane.”
Divinitatea, deşi nu apreciază predestinarea, a decis, totuşi, din veşnicie ca România, veşnică şi ea, să fie „sticluţa” cu esenţa pură şi tare a umanităţii?
– „Carpaţii nu sunt doar munţi, ci sanctuare ale energiilor divine.”
Carpaţii, adevărate hangare ale dumnezeirii garate definitiv în România, sunt supra-apreciaţi ca munţi şi subestimaţi ca sanctuare ale energiilor divine necreate.
