- Prima duminică de Advent marchează începutul Anului Bisericesc pentru catolici și reformați, simbolizând apropierea Crăciunului și trezind setea de rugăciune. Credincioșii aprind prima lumânare, iar altarul rămâne simplu, fără flori sau ornamente.
- Cuvântul ‘Advent’ provine din latinescul ‘adventus’, însemnând așteptare și pregătire pentru nașterea lui Cristos. Perioada a fost stabilită de Papa Grigore cel Mare, care a redus-o la patru săptămâni, simbolizând cei 4000 de ani de așteptare până la venirea Mântuitorului.
- Copiii așteaptă cu nerăbdare Adventul, nu doar pentru darurile de sub brad, ci și pentru calendarul de Advent, inventat acum un secol. Acesta conține 24 de ușițe cu mici surprize, iar comercianții profită de această tradiție, oferind diverse forme de calendare.
- Coronița de Advent, în forma sa actuală, a apărut în Hamburg în secolul XIX, creată de preotul J. H. Wichern. Aceasta a evoluat de la o roată mare cu lumânări la coronița din crengi de brad, simbolizând veșnicia și unitatea.
- Coronița are patru lumânări ce simbolizează speranța, dragostea, bucuria și pacea, iar o a cincea, aprinsă în Ajun, simbolizează nașterea Domnului. Flacăra lumânărilor reprezintă lumina venit pe lume odată cu nașterea lui Isus.
- The first Sunday of Advent marks the beginning of the Church Year for Catholics and Reformed Christians, symbolizing the approach of Christmas and awakening a thirst for prayer. Believers light the first candle, and the altar remains simple, without flowers or decorations.
- The word ‘Advent’ comes from the Latin ‘adventus’, meaning waiting and preparation for the birth of Christ. This period was established by Pope Gregory the Great, who reduced it to four weeks, symbolizing the 4000 years of waiting for the Savior’s arrival.
- Children eagerly await Advent, not only for the gifts under the tree but also for the Advent calendar, invented a century ago. It contains 24 doors with small surprises, and merchants capitalize on this tradition, offering various forms of calendars.
- The Advent wreath, in its current form, appeared in Hamburg in the 19th century, created by Pastor J. H. Wichern. It evolved from a large wheel with candles to a wreath made of fir branches, symbolizing eternity and unity.
- The wreath has four candles representing hope, love, joy, and peace, with a fifth candle lit on Christmas Eve symbolizing the birth of the Lord. The flames of the candles signify the light that came into the world with the birth of Jesus.
- Az Advent első vasárnapja a katolikusok és reformátusok számára az Egyházi Év kezdetét jelenti, szimbolizálva a karácsony közeledtét és a könyörgés iránti vágy felébredését. A hívők meggyújtják az első gyertyát, az oltár pedig egyszerű marad, virágok és díszítések nélkül.
- Az ‘Advent’ szó a latin ‘adventus’ szóból származik, amely várakozást és felkészülést jelent Krisztus születésére. Ezt az időszakot Nagy Szent Gergely pápa állította be, aki négy hétre csökkentette, szimbolizálva az Üdvözítő érkezéséig eltelt 4000 évet.
- A gyerekek izgatottan várják az Adventet, nemcsak a karácsonyfa alatti ajándékok miatt, hanem az Adventi naptár miatt is, amelyet egy évszázaddal ezelőtt találtak fel. Ez 24 kis ajtót tartalmaz apró meglepetésekkel, és a kereskedők kihasználják ezt a hagyományt, különféle naptárakat kínálva.
- Az Adventi koszorú, jelenlegi formájában, a 19. században jelent meg Hamburgban, J. H. Wichern lelkész által. Ez egy nagy kerék gyertyákkal alakult át fenyőágakból készült koszorúvá, amely az örökkévalóságot és az egységet szimbolizálja.
- A koszorún négy gyertya található, amelyek a reményt, a szeretetet, az örömöt és a békét képviselik, míg az ötödik gyertya, amelyet karácsony estéjén gyújtanak meg, az Úr születését jelképezi. A gyertyák lángja a világra érkező fényt szimbolizálja Jézus születésével.
- Der erste Adventssonntag markiert den Beginn des Kirchenjahres für Katholiken und Reformierte und symbolisiert die Annäherung an Weihnachten sowie das Erwachen des Gebetsbedürfnisses. Die Gläubigen zünden die erste Kerze an, und der Altar bleibt schlicht, ohne Blumen oder Dekorationen.
- Das Wort ‘Advent’ stammt vom lateinischen ‘adventus’, was Warten und Vorbereitung auf die Geburt Christi bedeutet. Dieser Zeitraum wurde von Papst Gregor dem Großen festgelegt, der ihn auf vier Wochen verkürzte und damit die 4000 Jahre symbolisierte, die auf das Kommen des Erlösers gewartet wurde.
- Kinder erwarten den Advent voller Ungeduld, nicht nur wegen der Geschenke unter dem Baum, sondern auch wegen des Adventskalenders, der vor einem Jahrhundert erfunden wurde. Dieser enthält 24 Türchen mit kleinen Überraschungen, und Händler nutzen diese Tradition aus, indem sie verschiedene Formen von Kalendern anbieten.
- Der Adventskranz, in seiner heutigen Form, erschien im 19. Jahrhundert in Hamburg und wurde von Pastor J. H. Wichern geschaffen. Er entwickelte sich von einem großen Rad mit Kerzen zu einem Kranz aus Tannenzweigen, der die Ewigkeit und Einheit symbolisiert.
- Der Kranz hat vier Kerzen, die Hoffnung, Liebe, Freude und Frieden repräsentieren, während eine fünfte Kerze an Heiligabend entzündet wird und die Geburt des Herrn symbolisiert. Die Flammen der Kerzen stehen für das Licht, das mit der Geburt Jesu in die Welt kam.
Prima duminică de Advent este cea în care credincioșii catolici și reformați aprind lumânarea SPERANȚEI. Odată cu prima duminică de Advent începe și Anul Bisericesc la credincioșii de rit apusean. Adventul vesteşte apropierea Crăciunului, ne pregăteşte pentru această sărbătoare, trezeşte în noi setea de rugăciune şi ne arată că Isus este adevărata lumină. De-a lungul celor patru săptămâni de Advent, altarele bisericilor nu se împodobesc nici cu flori, nici cu ornamente. Coroniţa de Advent este singura podoabă, pe care preoţii o sfinţesc odată cu aprinderea primei lumânări. Lumânările se aprind succesiv. Astăzi, a fost aprinsă prima lumânare. Duminica viitoare, se va aprinde a doua şi tot aşa, până în ultima duminică dinainte de Crăciun. Coroniţa de Advent va fi înlocuită, în Ajunul Crăciunului, de bradul împodobit.
Cuvântul Advent provine din limba latina ”adventus ” şi înseamna aşteptare, înştinţare, sosire, într-un cuvânt pregătirea interioară pentru naşterea lui Cristos. Adventul – Postul – este cunoscut încă din timpul domniei Papei Gregor cel Mare având o dublă semnificaţie: perioadă de pregătire pentru solemnitatea Naşterii Domnului – în care se cinsteşte venirea Fiului lui Dumnezeu între oameni – şi perioada în care, prin această amintire, minţile sufletele şi trupurile sunt călăuzite înspre întâlnirea lui Cristos, la sfârşitul timpurilor. Papa Grigore cel Mare este și cel care a redus perioada Adventului de la şapte la patru săptămâni, simbolizând cei 4000 de ani pe care omenirea a trebuit să-i aştepte până la venirea Mântuitorului. Mai târziu, în 1570, Papa Pius al V-lea a stabilit liturghia Adventului.
Copiii aşteaptă cele patru săptămâni ale Adventului cu mare nerăbdare, nu numai pentru că ele culminează cu darurile găsite sub pomul de Crăciun în Noaptea de Ajun, ci și pentru că pot descoperi zilnic câte o mică surpriză în aşa-numitul calendar de Advent Gerhard Lang l-a inventat cu exact un secol în urmă. Începând din anul 1920 el cuprinde 24 de uşiţe, în spatele cărora se ascunde fie un mic desen, fie o micuţă ciocolată sau alte dulciuri. Calendarul conţine, după cum spuneam 24 de căsuţe şi începe cu ziua de 1 decembrie, fiind astfel mult mai uşor de confecţionat şi vaalbil de la an la an. E de la sine înţeles că de această idee au ştiut să profite din plin negustorii, care comercializează între timp cele mai diferite şi uneori năstruşnice forme de calendare de Advent.
Istoria coroniţei de Advent
În forma cunoscută astăzi, coroniţa de Advent, a apărut în a doua jumătate a sec. XIX în nordul Germaniei în oraşul Hamburg. Aceasta se datorează preotului evanghelic J. H. Wichern (1808 – 1881) care în 1833 a construit un orfelinat în Hamburg numit „Das Rauhe Haus”. Aici,copiii aveau posibilitatea ca pe lângă educaţia şi dragostea pe care o primeau din partea preotului, să înveţe o meserie ce le oferea pe viitor un mijloc decent de existenţă. Anual, în postul Crăciunului – perioada Adventului din 1- 24 decembrie, preotul şi copiii se adunau în fiecare seară în sala de mese, spuneau o rugăciune şi aprindeau o lumânare. Deoarece lumânările aşezate pe masă erau un pericol de incendiu, mai ales pentru cei mici ce erau tentaţi să pună mâna pe ele, preotul s-a gândit să agaţe o roată mare de car în tavan, pe care să aşeze cele 24 de lumânări. Astfel a pus 20 de lumânări de culoare roşie, ce se aprindeau doar în zilele lucrătoare, iar celalate patru de culoare albă se aprindeau doar duminica. Copiii, entuziasmaţi de ideea preotului au împodobit roata, cu crenguţe verzi de brad pentru a fi mai frumoasă. Această veste s-a răspândit cu repeziciune, iar cei care au văzut-o, si-au dorit-o fiecare în locuinţă. Pentru că roata de car era prea mare şi incomodă, cu timpul ea a fost simplificată şi redusă la dimensiunile unei coroniţe confecţionată din crenguţe de brad, pe care urmau să ardă doar 4 lumânări, pentru fiecare duminică de Advent.
Forma circulară a coroniţei de Advent reprezintă semnul veşniciei şi al unităţii. Coroana este făcută din crengi de brad – semnul speranţei şi al vieţii veşnice, iar cele patru lumânări reprezintă săptămânile care se scurg în timpul Adventului, sub semnul aşteptării naşterii Domnului.
Lumânările sunt, de regulă, trei de culoare violet şi una de culoare roz. Violetul este culoarea caracteristică Adventului, Postului Mare. Este un timp de pocăinţă.
Ce simbolizează Coroniţa de Advent
Coroniţa are 4 lumânări, câte una pentru fiecare duminică a postului, şi o lumânare în mijloc, pentru seara de Ajun. Prima lumânare simbolizează SPERANȚA, a doua lumânare DRAGOSTEA, a treia lumânare simbolizează BUCURIA, iar a patra PACEA. Mai există și o a cincea lumânare care se aprinde chiar în seara de Ajun, simboblizând NAȘTEREA DOMNULUI. Simbolistica lumânărilor de advent este completată de simbolistica propriu-zisă a coroniței. Ea simbolizează eternitatea, prin forma sa rotundă, viaţa şi renaşterea, un nou început, prin culoarea verde a cetinii de brad. Flacăra lumânărilor simbolizeaza lumina ce a venit pe lume odată cu naşterea lui Isus, iar roşul lumânărilor simbolozează sângele vărsat de Hristos pentru mântuirea noastră.
Despre cele patru lumânări de Advent se mai spune și că prima lumânare, cea aprinsă astăzi, este cea a profetului, a doua, a Betleemului, cea de-a treia este a păstorilor, iar ultima, a îngerilor.
